Petitie in atentia ministrului Administratiei si Internelor

Am primit astazi, pe adresa SCMD, urmatoarea corespondenta:

In atentia Domnului Col.(r) dr. Mircea DOGARU

1.           La C.M.D.T.A. (Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Ambulatoriu – fosta Policlinica Militara) Oradea, formatiune medicala aflata in subordinea Sefului D.A.M. a M.A.I. Bucuresti, isi desfasoara activitatea un numar de noua medici de familie (provenind din structurile M.Ap.N. si M.A.I.) care au inscrisi pe liste un numar de peste 12.000 de pacienti (cadre active M.Ap.N., M.A.I., S.R.I., rezervisti militari, detinuti din Penitenciarul Oradea, etc.).

Datorita unor sincope organizatorice, nu se realizeaza la timp, ritmic si in cantitatile necesare, aprovizionarea cu FORMULARE TIPIZATE DE RECEPTE (cu regim special), destinate bolnavilor cronici, astfel incat medicii de familie sunt pusi in situatia stanjenitoare de a nu putea realiza prescriptiile de medicamente compensate (40-60 pacienti zilnic, pentru fiecare medic de familie), fiind obligati sa-i cheme la consultatii pentru o alta data sau, in situatia in care au imprimate, sa faca prescriptii pentru cate 2-3 luni.

2.           La S.M.U. “Avram Iancu” si C.M.D.T.A. Oradea, ambele in subordinea Sefului D.A.M. a M.A.I. Bucuresti, in urma unui control al Curtii de Conturi, s-a dispus recuperarea sumelor reprezentand „salarii de merit” cosiderate a fi incasate in afara temeiului legal de catre personalul aflat in o asemenea situatie.\

Decizia Curtii de Conturi a fost atacata la Instanta de Contencios, dandu-i-se castig de cauza petentului.

Urmare a acestui fapt, conducerea S.M.U. a dispus sistarea retinerii sumelor respective, in timp ce la C.M.D.T.A. Oradea se continua operatiunea de poprire pe salarii, inceputa din luna iunie a.c.

Intrucat cele doua situatii prezentate, sunt cauzatoare de nemultumiri, cosider ca fiind necesara o interventie a Dvs. Domnule Presedinte, la nivelul conducerii M.A.I. Bucuresti, in sensul emiterii unui ordin de ministru de natura sa stabileasca o anumita stare de normalitate si legalitate in legatura cu problematica semnalata.

Cu respect,

Col. (r) Ing. Radu ONCHIS

Oradea la

03.12.2012

O propunere pentru completarea Proiectului Legii pensiilor militare de stat

Ma numesc Ionitoaia Niculina, functionar public cu statut social la Penitenciarul Bistrita, va rog sa binevoiti a analiza situatia mea (si mai mult ca sigur ca o au si alti colegi din sistem) :

- sunt angajata la Penitenciarul Bistrita din data de 07.04.1993 ca personal civil in functia de casier ;

- din data de 01.12.1997 am fost trecuta in corpul subofiterilor, pe aceeasi functie ;

- in prezent imi desfasor activitatea in aceeasi unitate pe functia de contabil ;

- in data de 16.11.2010 am implinit varsta de pensionare pentru limita de varsta de 55 de ani ;

- conform art 65 alin.2 din Legea nr.293/2004 privind Statutul functionarilor publici cu statut special din Administratia Nationala a Peniteciarelor, am beneficiat de mentinerea in activitate si in functie pe o perioada de 2 ani, peste limita de varsta prev. la alin. 1 din acelasi articol,termen care se expira la data de 16.11 2012 ;

Astfel, am acumulat o vechime in calitate de functionar public cu statut special de 14 ani, 11 luni si 15 zile, neindelinind stagiul minim de cotizare de 15 ani prevazut in anexa 6 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice - la o diferenta de numai 15 zile pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta specifica functionarilor publici cu statut special !!!!

Din considerentele de mai sus, va rog din suflet sa luati in calcul si aceasta situatie aparte si paradoxala in care ma gasesc eu si in in mod sigur si alti colegi de la aceeasi arma sau altele ( in conditiile majorarii varstei de pensionare pana la 60 de ani , totusi sa nu pot beneficia de o pensie specifica functionarilor publici cu statut special-din cauza acelui art. 65 al.2 din Legea nr.293/2004 )

In vederea remedierii acestei nedreptati ( din punctul meu de vedere ) va rog si va propun sa binevoiti ca in proiectul Legii pensiilor militare de stat, la art. 21, sa se faca urmatoarea corectura in concordanta si cu art.25 , in sensul ca vechimea efectiva ca militar ori functionar public cu statut special de cel putin 15 ani in serviciu sa se considere si din intregirea la un an in favoarea beneficiarului cand rezulta o fractiune de cel putin 6 luni.

In concluzie, sa existe aceeasi facilitate ( intelegere ) de catre legiuitor si la art.21 nu numai la art.25 fata de beneficiarul de pensie.

Nu cred ca este corect si uman sa se faca o "ruptura-discriminare"intre prevederile art.21 si 25.

Va rog, Domnule Presedinte al onoratei Comisii de lucru la Proiectul Legii pensiilor militare de stat, sa luati in calcul propunerea mea si totodata sa binevoiti a-mi da un raspuns intr-un termen rezonabil si legal.

Va multumesc !

Jos cascheta! Sus mâinile, chestorilor Dascălu şi Popa!

Jos cascheta! Sus mâinile, chestorilor Dascălu şi Popa! În sfânta zi de duminică, în vreme ce o mare parte a supuşilor săi îşi alinau suferinţele închinându-se Celui de Sus în bisericile patriei, preşedintele Traian Băsescu a lansat propunerea genială ca să fie scoşi din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI) poliţiştii şi jandarmii "luaţi de pe stradă", fără să aibă o şcoală în care să se specializeze. Confirmând încă o dată vigilenţa sa dedublată, şeful statului a dat vina pentru starea catastrofală din MAI pe "angajarea fără selecţie în 2006 - 2007 a mii de poliţişti", propunând ca în următoarea şedinţă a CSAT să se discute îndepărtarea din structurile MAI a "neaveniţilor". Adevăr grăit-a Traian Băsescu când a spus că în perioada 2006 - 2007 s-au făcut mii de angajări neavenite în MAI, inclusiv în DGIPI (serviciul secret al MAI, care a depăşit numeric MI5 din Marea Britanie). Dar a uitat că în perioada respectivă era "preşedintele jucător" al României şi şeful CSAT. Şi mai uită că, în cursul anului 2006 şi în primele trei luni ale anului 2007, ministrul Administraţiei şi Internelor era un apropiat de-al său, Vasile Blaga (secretarul general al PDL şi şeful campaniilor sale electorale). Adevăr grăit-a Traian Băsescu şi când a spus că în MAI au fost angajaţi poliţişti şi jandarmi "luaţi de pe stradă". Dar a uitat că, în septembrie 2010, după ce a fost colindat de mii de poliţişti pe stradă, până la Palatul Cotroceni (unde i-au aruncat caschetele în curte, scandând "Ieşi afară, javră ordinară!"), a impus laudativ la cel mai înalt nivel al MAI, respectiv în funcţia de ministru, pe un "un tânăr jurist ce ştie legea", despre care s-a aflat în scurt timp că şi-a luat bacalaureatul cu dificultate, la vârsta de 24 de ani (după multă corigenţie şi o repetenţie), şi a absolvit o facultate contestată de drept la vârsta de 35 de ani, la fără frecvenţă şi cu o medie submediocră (6,25). Şi care avea expertiza cea mai aprofundată în bişniţa cu valută şi cu ţigări pe stradă (în piaţa din Pecica, în vama Nădlac şi în faţa hotelului Astoria din Arad). Este vorba de (până recent) ministrul Traian Igaş, care a avut un singur atu: susţinerea sponsorilor de la Arad ai preşedintelui Băsescu (finul primar Gheorghe Falcă, socrul ex-vicepremier şi ex-ministru Gheorghe Seculici şi patronul fiscal al României, Sorin Blejnar). Un ministru căruia nu i-a trebuit decât un an şi un trimestru ca să "branconeze" MAI mai "impetuos" ca nicicând în istoria acestui minister. Adevăr grăit-a Traian Băsescu şi când a spus că mii de poliţişti au fost angajaţi "fără selecţie". Numai că acest lucru s-a realizat în mandatele sale prezidenţiale începând cu actualul şef al Poliţiei Române, chestorul şef Liviu Popa, care s-a remarcat îndeosebi prin limbajul său de stradă, după ce i-a etichetat "beţivi nenorociţi" pe poliţişti şi "ciocoflenderi" pe ziarişti. Deşi s-a dat "un ardelean corect şi cinstit", acest Popa a fost promovat în toată cariera sa de poliţist pe bază de nepotism. Toată cariera sa se datorează împrejurării fericite că este nepotul unchiului Vasile. Mai exact, a avut norocul că este nepot de vară primară al fostului ministru de Interne, Vasile Blaga. Liviu Popa a absolvit Academia de Poliţie din Bucureşti, Facultatea de Drept, în 1995, cu o medie mediocră, şi şi-a început cariera ca ofiţer de poliţie economică în cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor (judeţul său de baştină şi al unchiului Vasile), dar nu s-a remarcat cu nimic deosebit. În perioada 2003 - 2005 a activat ca ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Serviciului teritorial Oradea al DNA, unde a fost angajat graţie relaţiei de amiciţie dintre unchiul Vasile şi fostul procuror şef Ioan Moldovan, aceştia fiind colegi de partid (FSN), de Parlament (amândoi fiind aleşi în Camera Deputaţilor) şi de guvernare (Blaga, ca prefect al judeţului Bihor, Moldovan, ca ministru al Tineretului) în perioada 1990 - 1992. Popa nu s-a remarcat nici la DNA prin ceva deosebit. La începutul anului 2005, după ce unchiul Vasile a devenit ministru al Administraţiei şi Internelor în guvernul Tăriceanu I, nepotul Liviu a fost promovat peste noapte şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bihor. În octombrie 2009, la câteva săptămâni după ce unchiul Vasile a redevenit ministru de Interne, în guvernul Boc II, nepotul Liviu a fost uns şef al Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA) din MAI. Şi în fine, în anul de graţie 2010, unchiul Vasile l-a (supra)înălţat pe nepotul Liviu în funcţia de şef al Inspectoratului General al Poliţiei Române (IGPR), în care s-a remarcat printr-un limbaj bulevardier, printr-un management defectuos şi prin lipsă de autoritate şi de competenţă profesională. Chestorul Liviu Popa a recunoscut, într-o conferinţă de presă că este nepotul lui Vasile Blaga, dar a negat că şi-ar datora cariera acestuia, motivând că s-au cunoscut târziu. Şeful Poliţiei Române nu este însă singurul exemplu de parvenire pe bază de nepotism în MAI. Unchiul Vasile a fost net depăşit la acest capitol de succesorul său Igaş. Aşa cum am mai arătat în alte declaraţii sau interpelări, impetuosul ministru Igaş a promovat, pe criterii clientelare, o suită de cadre de nădejde din judeţul natal (Arad) la nivelul cel mai înalt al MAI. Astfel, prim - adjunct al său şi şef al Departamentului de Ordine Publică, cu rang de secretar de stat, l-a promovat pe chestorul Ioan Dascălu, absolvent al Facultăţii de Hidrotehnică, nu al Şcolii de ofiţeri de poliţie, cum cere acum şeful statului. Acest Dascălu n-a făcut faţă ca şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad, suferind de autism, dar a fost propulsat la Bucureşti de preşedintele PDL Arad, Gheorghe Seculici, căruia soţia sa i-a fost secretară fidelă mai mulţi ani (până ce a promovat-o şi pe ea director la Bucureşti, la SC Termoelectrica SA) şi de primarul Gheorghe Falcă, cu care a fost coleg de generaţie la Institutul Politehnic din Timişoara. Culmea tupeului, după ce l-a făcut şef al structurilor de forţă din MAI pe un inginer hidrotehnic eşuat, ex-ministrul Igaş îngăima mai ieri că "nu-i tot una ca un inginer să ajungă şef de cercetări penale la poliţie". Tot ex-ministrul Igaş l-a uns locţiitor al şefului Poliţiei Române pe chestorul Alexandru Tanco, fost şef al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Arad în perioada 2008 - 2010, care este acuzat de foştii subalterni de multe abuzuri şi de acte de corupţie. Iniţial acest Tanco a fost promovat la Arad de la Bistriţa -Năsăud, la rugămintea protectorului său portocaliu Ioan Oltean, deputat şi secretar general al PDL, care a urmărit să-i asigure astfel o rampă de lansare spre Bucureşti. Ministrul branconier l-a tras în funcţia de şef al serviciului secret al MAI (DGIPI) pe comisarul şef Cristian Gheorghe Laţcău, care, după ce a absolvit (şi el) liceul cu dificultate, "s-a remarcat" ca sergent nesatisfăcător într-o unitate a Ministerului Apărării Naţionale din Zalău şi apoi ca şofer zelos la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sălaj, în care a fost făcut ofiţer la "apelul bocancilor", fără a avea studiile superioare "impetuos" necesare. Promovat până în funcţia de şef al Serviciului de Combatere a crimei Organizate, în care a avut 7 - 8 subalterni, dar nu a avut nici un rezultat notabil, remarcându-se doar prin activităţi profitabile de cămătărie şi de protecţie a interlopilor din Zalău care se ocupau cu traficul de valută, ţigări, maşini şi persoane, lui Laţcău i-a fost respinsă, în primăvara anului 2010, de către ex-ministrul Vasile Blaga cererea de a fi numit şef al SIPI Sălaj, dar, în toamna aceluiaşi an, a fost uns şef naţional al DGIPI de către ex-ministrul Traian Igaş. Unicul criteriu de promovare al lui Igaş a fost amiciţia din copilărie cu acest Laţcău, taţii lor fiind originari din aceeaşi localitate (Badon, judeţul Sălaj) şi servind ca subofiţeri în miliţia ceauşistă (unul ca şef de post, celălalt ca ajutor de şef de post). Ministrul atât de adorat de preşedintelui Băsescu a mai promovat o pleiadă de "somităţi profesionale" din judeţul Arad. Locţiitor al şefului DGIPI l-a numit pe comisarul şef Adrian Jurcă, absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport (adică a trei facultăţi concomitente), anterior şef de birou la SIPI Arad. Şefi ai serviciilor de filaj şi de interceptări din DGIPI i-a numit pe comisarii şefi Pavel Hălmăgean şi Ştefan Moldovan, foşti plutonieri de miliţie înainte de 1989, făcuţi ofiţeri la "apelul bocancilor" după 1990, când au activat în Poliţia Arad. În funcţia de şef al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) nu a găsit pe cineva mai bun decât pe fostul şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Arad, Marcel Lucaciu, căruia întâmplător i-a fost naş. Iar în fruntea Centrului Cultural al MAI, în locul chestorului Gheorghe Turda, cunoscutul şi apreciatul rapsod popular, titrat artist al poporului, a pus o poliţistă de stradă din Arad, subcomisarul Adina Mihăilescu. Dar nu numai ex-ministrul Traian Igaş a promovat incompetenţa la cel mai înalt nivel al MAI, ci şi ex-ministresa Elena Udrea, care l-a împins în funcţia de şef al Inspectoratului Naţional al Jandarmeriei Române pe colonelul Angelică Costel Gavrilă, care avea marele merit că era soţul unei verişoare de-a sa din Buzău. Cert este că, dacă preşedintele Traian Băsescu, în calitate de şef al CSAT, şi noul ministru al Administraţiei şi Internelor, Gabriel Berca, vor să declanşeze curăţenia în MAI şi în Poliţie, trebuie să înceapă cu demiterea chestorilor şefi Ioan Dascălu şi Liviu Popa, care sunt principalii vinovaţi morali pentru atentatul sângeros comis recent de un subaltern de-al lor în plină zi, în inima capitalei. 

Senator Valer Marian - Vicepreşedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor

"Fostii militari", un concept aberant, incalificabil!

Preşedintele ţării ne-a mai devoalat o parte din adâncul gândirii creatoare a domniei sale. După o îndelungată şi vinovată abţinere, domnul preşedinte a afirmat într-un discurs printre dinţi, abia stăpânindu-şi ura, că pensionarii militari sunt foşti militari. Un concept prezidenţial mai vechi, neafirmat public până acum, care a produs deja efecte dezastruoase. O afirmaţie menită să mai adauge un strop de otravă dispreţului cu care îi tratase şi până acum pe slujitorii sub drapel. Domnia sa, Comandantul, se face că nu ştie că militarul nu depune jurământul numai până la pensie. Se preface că nu cunoaşte, deşi are o pregătire militară atestată de propria biografie, că un militar rămâne militar până la moarte. Chiar şi după!
Domnul preşedinte ne-a dezvăluit acum, mai clar, adevăratele motivele pentru care au fost desfiinţate pensiile militare de stat: fiindcă, la pensie, conform judecăţii domniei sale, militarul dispare. Devine un „fost”, fără drepturi şi fără identitate. Susţinerea publică a acestei idei, permite acum tuturor militarilor, chiar şi celor neîncrezători, să înţeleagă intenţia cu care Curtea Constituţională a concluzionat că militarul nu are drept la pensie. Se vede mai bine că Decizia nr. 735/2010 a C.C.R. nu făcea decât să materializeze juridic viziunea Comandantului Forţelor Armate. Concepţie conform căreia militarul în rezervă nu mai este militar! El devine, prin „reevaluare” prezidenţială, un civil nou-nouţ. Ca urmare, proaspătul civil trebuia rupt de instituţia militară. Trebuia sfărâmată legătura sa cu militarii activi. Trebuia ucis, formal, militarul din el, înainte de a o face destinul. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu impulsul C.C.R.. Pas cu pas.
El, pensionarul militar, „fostul militar” conform concepţiei „reformatoare” a preşedintelui, după zeci de ani de muncă şi renunţări la drepturile fireşti oricărui alt cetăţean al ţării, pierde odată cu pensionarea orice drept pecuniar constituţional. A devenit un „fost” Şi atât! Un asistat social de cea mai joasă speţă. Conform Deciziei mai sus menţionate, pensionarului militar i se va atribui ceva ce se numeşte un supliment. Adică, pe româneşte, va fi beneficiarul unei pomeni din mila guvernanţilor! De ce spun pomană? Deoarece, pentru militarul în rezervă pensia a încetat să mai fie un drept constituţional ca la toţi ceilalţi locuitori ai României. În mintea preşedintelui de azi şi, prin servilism, în înţelesul constituţional al Curţii Constituţionale, militarul în rezervă poate să dispară. I s-a luat, absolut aberant, dreptul la pensie. În locul pensiei militare i se acordă un supliment!. Odată cu el, cu militarul în rezervă,poate să dispară şi armata de rezervă. Aproape o sută de mii de potenţiali luptători instruiţi deja.
Discriminarea este evidentă! Chiar şi pentru cei mai îngăduitori, ura cu care sunt trataţi „foştii militari” este o realitate. Ca dovadă, iată cum apare, după completare (publicată în Monitorul Oficial nr.64/ 26 ianuarie 2012!), Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor: art.82*)alin.7, „Judecãtorii şi procurorii pot opta între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public. Judecãtorii şi procurorii militari pot opta între pensia de serviciu şi pensia militarã de serviciu”…. Ei pot opta. Pentru ei există şi acum pensia militară de serviciu!!! Iar mai departe, la art.85*)alin.2,scrie negru pe alb:”Pensiile de serviciu ale judecãtorilor şi procurorilor, precum şi pensiile de urmaş prevãzute la art. 84 se actualizeazã ori de câte ori se majoreazã indemnizaţia brutã lunarã a unui judecãtor şi procuror în activitate, în condiţii identice de funcţie, vechime şi grad al instanţei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum şi a sporului de vechime. Dacã în urma actualizãrii rezultã o pensie de serviciu mai micã, judecãtorul sau procurorul îşi poate pãstra pensia aflatã în platã.” Pentru ei se poate! Pentru „foştii militari”, nu!
Nu este bătaie de joc? Nu este expresia cea mai elocventă a umilinţei? Nu reprezintă cel mai clar exemplu de discriminare? Unde este „Legea unitară a pensiilor” prin care se desfiinţează ca “nesimţite” toate “pensiile speciale”? Unde sunt vorbele sforăitoare despre justeţe şi dreptate socială? Ale preşedintelui încă în funcţie! Ale premierului încă pe scaun!
În mod evident, cele de mai sus sunt texte extrase din legile militare, texte prin a căror anulare a fost desfiinţat statutul militarilor în rezervă. Acum sunt introduse în legile celor care se află deasupra tuturor. Ale căror pensii nu s-au “recalculat”. În legile celor care trăiesc într-o altă ţară, în România lor! Întreaga fărădelege, a fost posibilă cu aportul interesat şi anticonstituţional al Curţii Constituţionale! La îndemnul preşedintelui şi al primului ministru.
Niciodată, în cursul milenarei sale istorii, Armata nu a fost într-un asemenea mod desconsiderată. Iar militarul, niciodată atât de injosit. Despre acest adevăr, domnul preşedinte trebuie să fie conştient! Deoarece istoria, indiferent de intenţiile distrugătoare ale unuia ori ale altuia, îşi va reintra în drepturi, cu neiertătoare consecinţe pentru cei care o neagă. Fie ei preşedinţi de ţară ori simpli muritori.
Armata, ca instituţie, tace. Dar Armata nu este o entitate abstractă. Ea este vie, populată. Iar ei, militarii, sunt fiinţe înzestrate cu gândire. Sunt educaţi şi responsabili. Ei au glas. Ei sunt adevăraţi, au suflet, au simţiri. Şi nu pot suporta la nesfârşit umilinţa. Ei ştiu că au drept crez doar voinţa poporului şi, mai devreme sau mai târziu, vor asculta glasul acestuia. Semnele în acest sens sunt evidente. Ele ies la suprafaţă în ciuda nesfârşitelor oprelişti, legiferate ori nu.
Dacă este în firea lucrurilor ca orice preşedinte să devină odată un fost preşedinte, niciodată (chiar niciodată!), un militar nu va fi un fost militar! Oricât de mult şi-ar dori, unul sau altul, să se întâmple aşa.

Se cauta sef pentru serviciul secret al Internelor

Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă este ţinta unor critici privind ineficienţa în domeniile pentru care a fost înfiinţată, şi anume siguranţa naţională şi protecţia informativă, deşi instituţia a fost restructurată, iar noi numiri la vârf au fost făcute în decembrie anul trecut.

Actuala conducere a serviciului secret al MAI, reprezentată de directorul Cristian Laţcău şi adjuncţii săi Mihai Sava şi Adrian Jurcă, nu a avut „randamentul scontat". Nu atât din vina lor - şi-au condus bine structurile teritoriale de unde provin, spun surse MAI -, cât mai ales din cauza şerpăriilor construite ani în şir la centrala DGIPI, care s-a ocupat mai puţin de combaterea infracţionalităţii care aduce atingere siguranţei naţionale, fiind mai mult folosită ca armă împotriva adversarilor politici. Un exemplu edificator în acest sens, îl reprezintă episodul de la alegerile prezidenţiale din 2009, când liderul PSD, Marian Vanghelie,  a anunţat că va folosi arhiva DGIPI împotriva lui Traian Băsescu.

Ce ar trebui să facă DGIPI

 Să culeagă informaţii despre eventualele relaţii ale angajaţilor de la Interne cu interlopi sau alte structuri infracţionale din zona politico-financiară (care include numiri pe funcţii contra cost, dare de mită pentru obţinerea unor contracte, etc.).

 Să transmită informaţiile la Parchetul General sau Direcţia Generală Anticorupţie pentru a se constitui în dosare penale.

 Să pună la dispoziţia structurilor operative (care se ocupă de prinderi în flagrant) logistica pe care o deţine (interceptări în special în medii ambientale).

În limbajul de lemn, DGIPI are următoarele priorităţi strategice:

1) Optimizarea şi modernizarea Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, prin configurarea elementelor de dezvoltare şi consolidare instituţională, în contextul modificărilor structural-organizatorice;

 2) Creşterea capacităţii de răspuns la ameninţările, riscurile şi vulnerabilităţile aferente domeniului de responsabilitate, concomitent cu îmbunătăţirea aptitudinilor de evaluare a situaţiei operative şi previzionare a evoluţiei acesteia;

3) Combaterea eficientă, prin activitatea specifică, a crimina-lităţii transfrontaliere;

4) Planificarea şi angajarea cu rigurozitate a efortului informativ cu caracter anticipativ privind vulne-rabilităţi, riscuri şi disfuncţionalităţi în aplicarea legii de către structurile Ministerului Administraţiei şi Internelor, în scopul îndeplinirii sarcinilor ce revin instituţiei conform Planurilor şi Programelor elaborate şi aprobate de C.S.A.T., precum şi a Planului de Acţiune Schengen;

5) Asigurarea suportului informativ necesar desfăşurării în bune condiţii a unor evenimente de importanţă majoră.

Ce nu a făcut DGIPI - ultimele scandaluri celebre

 DGIPI nu a avut nici o contribuţie la destructurarea reţelei de criminalitate politico-financiară din Portul Constanţa, în care era implicat de câţiva ani (înainte de a fi numit) şi fostul secretar general al MAI Laurenţiu Mironescu, alături de senatorul Mircea Banias.

 DGIPI a avizat numirea pe funcţie a lui Mironescu, deşi trebuia să ştie şi să informeze despre relaţiile suspecte ale acestuia cu lumea infracţională. Dosarul a fost instrumentat informativ de SRI şi probat de procurorii anticorupţie. În aceeaşi zonă, DGIPI nu a contribuit la blocarea returnării ilegale de TVA a circa 60 de milioane de euro către Saad Baaklini, apropiat de Sorin Ovidiu Vîntu.

 DGIPI nu a avut nici o contribuţie la curăţarea de corup-ţie a Vămilor şi Punctelor de Trecere a Frontierei. Dosarele în care au fost arestaţi peste 200 de funcţionari publici - vameşi şi poliţişti de frontieră - au fost opera DGA (la iniţiativa chestorului Liviu Popa, acum şeful Poliţiei) şi DNA, cu ajutorul SRI şi conducerea Poliţiei de Frontieră. DGIPI a lipsit, deşi una dintre principalele atribuţii este securizarea şi eliminarea corupţiei de la graniţele ţării (condiţie esenţială pentru a intra în spaţiul Schengen). Mai grav, SRI a cerut ca DGIPI să nu cunoască amănunte despre aceste acţiuni pentru a nu se scurge informaţiile spre suspecţi, spun sursele RL.

 DGIPI nu a făcut informări despre protecţia oferită liderilor interlopi de unii şefi din poliţiile judeţene. Celebră este prietenia dintre fostul şef al Poliţiei Neamţ, Aurelian Şoric, cu liderul intelop Gheorghiţă Mararu, executat în stil mafiot într-o cafenea, despre care DGIPI nu a oferit informaţii.

  DGIPI nu l-a protejat informativ pe fostul secretar de stat din MAI, Dan Fătuloiu, care s-a autodenunţat direct la DNA că omul de afaceri Cătălin Chelu l-a ameninţat şi apoi i-a oferit mită un milion de euro, o casă şi alte bunuri ca să anuleze decizia de conexare a celor 48 de dosare penale (infracţiuni economice) deschise pe numele suspectului, demers care i-ar fi adus condamnarea de către instanţele de judecată (infracţiunile continuate nu pot fi sancţionate doar cu amenzi administrative).

Poate fi desfiinţată DGIPI?

„Nu!", ne spune ministrul Internelor Traian Igaş, deoarece această instituţie este corespondentă instituţiilor de Afaceri Interne din Uniunea Europeană şi este singura instituţie din MAI cu atribuţii în siguranţa naţională. Nici nu se poate ţine pe bani publici o armată de ofiţeri care în cel mai fericit caz nu fac mai nimic, dar au salarii nete între 5.000 şi 8.000 lei. Dacă mai precizăm şi faptul că SRI poate suplini atribuţiile de siguranţă naţionala ale DGIPI şi că multe din atribuţiile DGIPI se regăsesc şi la alte structuri ale MAI ca Direcţia Generală Anticorupţie,  Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Direcţia de Operaţiuni Speciale (structură extrem de eficientă în ultimele şase luni), atunci ce ar fi de făcut? Ministrul Igaş ne-a anunţat că deocamdată lucrează la un proiect de îmbunătăţire a activităţii DGIPI, refuzând să precizeze dacă va schimba conducerea instituţiei. Surse MAI dau ca sigură schimbarea conducerii „pentru a-i proteja pe Laţcău, Sava şi Jurcă. „Laţcău a lucrat la Combaterea Crimei Organizate, unde a avut rezultate; Sava şi Jurcă au fost şefi la serviciile teritoriale ale DGIPI, unde au avut rezultate. Cei trei, însă, nu i-au putut ţine în mână pe ofiţerii din centrala DGIPI, mult mai versaţi într-ale pragmatismului politic, care ştiu cum să-şi conserve protectorii, ştiu cum să manipuleze informaţiile compromiţătoare pentru a obţine funcţii sau alte beneficii", spun sursele RL.

DGIPI, structura toxică a statului de drept?

 Serviciul secret al MAI a fost înfiinţat în februarie 1990 de CFSN cu numele „UM 0215", cu scopul de a ţine sub observaţie partidele istorice şi opoziţia de atunci. Toţi ofiţerii proveneau de la fosta Securitate. Acest serviciu a coordonat mineriadele, fiind implicat direct în violenţele împotriva protestatarilor regimului Iliescu. Conducătorii instituţiei au fost Florin Clapod şi Dan Gheorghe, implicaţi şi în scandaluri de corupţie.

După schimbarea puterii din 1997, pentru a scăpa de foştii ofiţeri de Securitate, care excelau şi în corupţie şi contrabandă, ministrul de Interne de atunci Gavril Dejeu a desfiinţat UM 0215, trecându-i în rezervă pe cei mai mulţi foşti ofiţeri de Securitate. În anul 1998, Dejeu a înfiinţat UM 0962 de protective informative, instalându-l la conducerea instituţiei pe Virgil Ardelean, supranumit „Vulpea". La început, şi Virgil Ardelean a dat rateuri deoarece nu a avut informaţii despre mineriadele din 1999, în sprijinirea cărora au fost implicaţi şi ofiţeri de Interne.

După revenirea lui Ion Iliescu ca preşedinte, majoritatea foştilor ofiţeri de Securitate au fost reactivaţi în „UM 0962", dar Ardelean şi-a menţinut funcţia graţie sprijinului (prieteniei) ministrului de Interne de atunci, Ioan Rus (amândoi erau din Cluj). În 2002, serviciul s-a „reformat" căpătând denumirea de DGIPI. Vulpea a rezistat până în 2007, când şi-a dat demisia după scandalul fugii din ţară a lui Omar Hayssam (condamnat pentru răpirea jurnaliştilor români la Bagdad). De menţionat că în perioada în care Vulpea a fost şef, în dosarele penale celebre (cazurile Păvălache,  Micky Şpagă etc.) s-au regăsit note informative şi despre politicienii PSD.

După plecarea „Vulpii", la şefia DGIPI a urmat colonelul Petre Albu, care a fost schimbat pentru ineficienţă. A urmat Cornel Şerban, arestat în scurt timp pentru corupţie (în dosarul omului de afaceri Puiu Popoviciu). Apoi, în 2009, după instalarea pesedistului Dan Nica ca ministru al MAI, la conducerea DGIPI a fost numit controversatul general Gelu Drăjneanu, apropiat al lui Vanghelie şi al senatorului PSD Cătălin Voicu. A fost perioada în care Vanghelie a anunţat că a intrat în posesia arhivei de note informative a DGIPI şi o va folosi împotriva lui Traian Băsescu, Elena Udrea, Teodor Stolojan. După plecarea PSD de la guvernare, în octombrie 2009, la conducereaa DGIPI a fost numit Ştefan Pop, specializat mai mult în diplomaţie.

Sub conducerea lui Pop, DGIPI nu a fost capabil nici măcar să facă o notă despre mitingul a câteva mii de poliţişti, care a culminat cu o deplasare neautorizată la Palatul Cotroceni, unde şi-au aruncat şepcile şi au strigat, pe lângă „Jos Băsescu", „Ieşi afară/Javră ordinară". De asemenea, DGIPI nu a avut note informative despre dosarele de mare corupţie sau spălări de bani (ca de exemplu despre devalizarea Petromservice, deşi existau ofiţeri DGIPI care frecventau anturajul omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu). Nici noua echipă, în frunte cu Laţcău, instalată la conducerea DGIPI în decembrie 2010, nu a dat rezultate. Ce e de făcut? Ministrul tace, dar specialiştii spun că DGIPI trebuie desfiinţat, iar atribuţiile de siguranţă naţională şi de protecţie informativă ale acesteia ar trebui preluate de Direcţia de Operaţiuni Speciale şi de Direcţia Generală Anticorupţie, care au fost „extrem de active în instrumentarea dosarelor de corupţie".